1. În Pen. Iberică acționează atât mase de aer oceanic dinspre Atlantic, cât și mase de aer tropical dinspre Africa, pe când în Pen. Italică acționează doar mase de aer tropical.
2. În pen. Iberică se înregistrează precipitații medii anuale de sub 500 mm/an, pe cand în pen. Italică precipitațiile variază între 750-1000 mm/an;
3. În pen. Iberică se întâlnește un climat temperat-oceanic în partea de nord, cât și subtropical secetos în centru, pe când în pen. Italică este prezent un climat de tranziție în partea central-nord-estică.

• În statul marcat, pe hartă, cu litera A se întâlnește o climă mediteraneană și temperată de tranziție în partea de nord, în timp ce în statul marcat, pe hartă ,cu litera D se întâlnește o climă temperat-oceanică;
• Statul marcat, pe hartă ,cu litera A se află sub influența maselor de aer tropical, pe când statul marcat, pe hartă ,cu litera D se află sub influența maselor de aer oceanic;
• În statul marcat, pe hartă ,cu litera D bat vânturile de vest, spre deosebire de statul marcat, pe hartă ,cu litera A unde bate sirocco;
• Temperaturile medii anuale sunt mai ridicate în statul marcat, pe hartă ,cu litera A (14-18°C) decât în statul marcat, pe hartă ,cu litera D (8-10°C);
• Precipitațiile sunt mai bogate în statul marcat, pe hartă ,cu litera D (1000-2000 mm/an), decât în statul marcat, pe hartă ,cu litera A (600-900 mm/an);
• În statul marcat, pe hartă ,cu litera A, verile sunt călduroase și secetoase, în timp ce în statul marcat, pe hartă ,cu litera D, acestea sunt răcoroase și umede.

• În statul marcat, pe hartă, cu litera H se întâlnește o climă mediteraneană și temperat-oceanică în partea de nord, în timp ce în statul marcat, pe hartă ,cu litera B se întâlnește o climă temperat-continentală și subpolară;
• Statul marcat, pe hartă ,cu litera H se află sub influența maselor de aer tropical, pe când statul marcat, pe hartă ,cu litera B se află sub influența maselor de aer arctic;
• În statul marcat, pe hartă ,cu litera B bat vânturile polare, spre deosebire de statul marcat, pe hartă ,cu litera H unde bat vânturi de vest;
• Temperaturile medii anuale sunt mai ridicate în statul marcat, pe hartă ,cu litera H (14-18°C) decât în statul marcat, pe hartă ,cu litera B (0 și -4°C);
• Precipitațiile sunt mai bogate în statul marcat, pe hartă ,cu litera H (1000-2000 mm/an), decât în statul marcat, pe hartă ,cu litera B (sub 500 mm/an);
• În statul marcat, pe hartă ,cu litera H, verile sunt călduroase și secetoase, iar iernile blânde și ploioase, în timp ce în statul marcat, pe hartă ,cu litera B,iernile sunt lungi și geroase,iar verile sunt scurte.

• În ambele state se întâlnește clima subpolară;
• Ambele state se află sub influența maselor de aer arctic;
• În ambele state bat vânturi polare;
• Temperaturile medii anuale sunt scăzute în ambele state (0 -2°C);
• Cantitate de precipitații medii anuale este ridicată în ambele state (1000-2000 mm/an)

• În statul marcat, pe hartă, cu litera E se întâlnește o climă mediteraneană și temperat-oceanică în partea de nord, în timp ce în statul marcat, pe hartă ,cu litera H se întâlnește o climă temperat-continentală;
• Statul marcat, pe hartă ,cu litera E se află sub influența maselor de aer tropical, pe când statul marcat, pe hartă ,cu litera H se află sub influența maselor continentale estice de ariditate;
• În statul marcat, pe hartă ,cu litera H bate crivățul, spre deosebire de statul marcat, pe hartă ,cu litera E unde bat vânturi de vest;
• Temperaturile medii anuale sunt mai ridicate în statul marcat, pe hartă ,cu litera E (14-18°C) decât în statul marcat, pe hartă ,cu litera H (6-8°C);
• Precipitațiile sunt mai bogate în statul marcat, pe hartă ,cu litera E (1000-2000 mm/an), decât în statul marcat, pe hartă ,cu litera H (500-750 mm/an);
• În statul marcat, pe hartă ,cu litera E, iernile sunt blânde și ploioase, în timp ce în statul marcat, pe hartă ,cu litera H,iernile sunt geroase.

• În statul marcat, pe hartă, cu litera B se întâlnește o climă mediteraneană și temperat-de tranziție, în timp ce în statul marcat, pe hartă ,cu litera C se întâlnește o climă temperat-oceanică și subpolară;
• Statul marcat, pe hartă ,cu litera B se află sub influența maselor de aer tropical, pe când statul marcat, pe hartă ,cu litera C se află sub influența maselor de aer oceanic și arctic;
• În statul marcat, pe hartă ,cu litera C bat vânturile polare și vânturi de vest, spre deosebire de statul marcat, pe hartă ,cu litera B unde bate mistralul;
• Temperaturile medii anuale sunt mai ridicate în statul marcat, pe hartă ,cu litera B (14-18°C) decât în statul marcat, pe hartă ,cu litera C (0 -5 °C);
• Precipitațiile sunt mai bogate în statul marcat, pe hartă ,cu litera C (1000-2000 mm/an), decât în statul marcat, pe hartă ,cu litera B (600-900 mm/an în sud);
• În statul marcat, pe hartă ,cu litera B, verile sunt călduroase și secetoase, , în timp ce în statul marcat, pe hartă ,cu litera C, verile sunt răcoroase și umede.

• Unitate de relief marcată, pe hartă, cu litera E s-a format prin încrețirea scoarței terestre, fiind o unitate montană, spre deosebire de unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera I, care s-a format prin cutarea stratelor de roci la exteriorul Carpaților, fiind o unitate deluroasă;
• Unitatea E este mai înaltă (2519 m-altitudinea maximă din grupa Parâng), decât unitatea I (996 m în Măgura Odobești);
• În unitatea E se întâlnește relief glaciar (reprezentat de circuri și văi glaciare, morene), datorită altitudinilor de peste 2000 m, în timp ce în unitatea I acest tip genetic de relief, lipsește, ca urmare a altitudinilor reduse ale acestei unități;
• Unitatea E are o dispunere palmară, cu un nod orografic din care se desprind radiar celelalte culmi, spre deosebire de unitatea I care are o orientare de la nord est către sud-vest, curbată în sud;
• În unitatea I este prezent relieful carstic dezvoltat pe sare, pe când în unitatea E se întâlnește relief carstic dezvoltat pe calcare;
• Rocile predominante din unitatea E sunt șituri cristaline cu intruziuni granitice, iar la extremități, calcare conglomerate, gresii, în timp ce în unitatea I, rocile predominante sunt reprezentate de marne, argile, gresii, nisipuri, pietrișuri;
• În unitatea I se produc frecvent alunecări de teren ca urmare a prezenței argilei în substratul zonei, caracteristică ce nu se regăsește în unitatea E;
• Unitatea E se caracterizează printr-o masivitate remarcabilă (ca urmare a prezenței pe suprafețe mari a rocilor dure de tipul șisturilor cristaline), în timp ce unitatea I se caracterizează printr-un grad ridicat de fragmentare, ca urmare a prezenței în cadrul acesteia a unui număr mare de depresiuni și dealuri dispuse în două șiruri.

• Câmpia Română s-a format prin depunere de sedimente pe locul fostului Lac Getic, la începutul Cuaternarului, îe când Câmpia Moldovei s-a format prin depunerea sedimentelor pe fundamentul precambrian al Platformei Est-Europene, acoperit apoi de strate paleozoice și mezozoice;
• Câmpia Română face parte de treapta de câmpie, spre deosebire de Câmpia Moldovei, care face parte din treapta de podiș-chiar dacă are altitudine de sub 300 m, aceasta are o structură de dealuri domoale joase;
• În Câmpia Română se întâlnesc ca tipuri genetice de relief, relief tabular (orizontal), relief piemontan, relief dezvoltat pe loess, relief eolian, în timp ce în Câmpia Moldovei se întâlnesc tipuri genetice de relief, precum: relief structural-cueste, văi structurale;
• În Câmpia Moldovei se produc frecvent alunecări de teren, pe argile, pe când în Câmpia Română se produc frecvent inundații, ca urmare a unor sectoare joase de subsidență.
• Ca asemănare, ambele unități de relief s-au format prin sedimentare, și au altitudini sub 300 m.

• Unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F, s-a format prin încrețire și vulcanism, pe când unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera C s-a format prin depunerea sedimentelor pe fundamentul precambrian al Platformei Est-Europene, acoperit apoi de strate paleozoice și mezozoice;
• Unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F face parte de treapta montană, spre deosebire de unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera C, care face parte din treapta de podiș-chiar dacă are altitudine de sub 300 m, aceasta are o structură de dealuri domoale joase;
• În unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F se întâlnesc ca tipuri genetice de relief, relief carstic, relief dezvoltat pe roci vulcanice (relief ruiniform), în timp ce în unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera C se întâlnesc tipuri genetice de relief, precum: relief structural-cueste, văi structurale;
• În unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera C se produc frecvent alunecări de teren, pe argile, pe când în unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F se produc frecvent prăbușiri.
• Rocile predominante din unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F sunt reprezentate de mozaicul petrografic (calcare, conglomerate, roci vulcanice, șisturi cristaline dispuse intercalat), pe când în unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera C se întâlnesc argile, marne, nisipuri, pietrișuri.

• Unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F, s-a format prin încrețirea stratelor de roci la exteriorul Carpaților, pe când unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera E s-a format prin depunerea sedimentelor pe pe locul fostului Lac Panonic;
• Unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F face parte de treapta deluroasă, spre deosebire de unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera E, care face parte din treapta de câmpie;
• În unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F se întâlnește relief carstic dezvoltat pe sare, reprezentat de lapiezuri, doline, avenuri, în timp ce în unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera E se întâlnește relief piemontan și de subsidență (câmpii piemontane și de subsidență);
• În unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera E se produc frecvent alunecări de teren, pe argile, pe când în unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F se produc frecvent înmlăștiniri și inundații în zonele de subsidență.
• Rocile predominante din unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F sunt reprezentate de argile, marne, gresii, calcare, pe când în unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera E se întâlnesc nisipuri, pietrișuri, loess.

• Unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera A, s-a format prin încrețire și vulcanism, pe când unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera H s-a format prin depunerea sedimentelor cărate de râurile carpatice;
• Unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera A face parte de treapta montană, spre deosebire de unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera H, care face parte din treapta de podiș;
• Unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera A se întâlnesc ca tipuri genetice de relief, relief carstic, relief dezvoltat pe roci vulcanice (relief ruiniform), relief glaciar, în timp ce în unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera H se întâlnesc tipuri genetice de relief, precum: relief structural-cueste, văi structurale, interfluvii largi secționate de văile râurilor;
• În unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera H se produc frecvent alunecări de teren, pe argile, pe când în unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera A se produc frecvent prăbușiri.
• Rocile predominante din unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera A sunt reprezentate de șisturi cristaline, roci vulcanice, fliș, pe când în unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera H se întâlnesc argile, marne, nisipuri, pietrișuri.

• Unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F, s-a format prin cutarea și înălțarea stratelor de roci la exteriorul Carpaților, spre deosebire de unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera E s-a format printr-o scufundare, în timpul mișcărilor de ridicare a Carpaților, urmată de o sedimentare, exondare (transformarea zonei lacustre în uscat, ca urmare a mișcărilor de ridicare a uscatului) și apoi înățare;
• Unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera E (911m), este mai înaltă decât unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F (600-700m);
• Unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera E are o orientare generală NV-SE, în timp ce unitatea de relief marcată, pe hartă, cu litera F are o orientare E-V;
Asemănări:
• Ambele unități de relief fac parte din treapta deluroasă și au aceeași alcătuire petrografică: argile, marne, nisipuri, pietrișuri;
• De asemenea, îm ambele unități de relief se produc alunecări de teren pe argile;

Alpii Scandinaviei au fost afectați în Cuaternar (Pleistocen) de glaciațiune, fiind acoperiți de calota glaciară care, în Holocen (Cuaternar) odată cu încălzirea climei, a determinat prin eroziune, crearea de văi și circuri glaciare, în multe din circuri acumulându-se apa, formându-se astfel lacurile glaciare.
O altă cauză este reprezentată de poziția geografică, în zona temperată rece și zona rece-subpolară. Și nu în ultimul rând altitudinile peste 2000 m.

Cea mai mare parte a populației este concentrată în Câmpia Padului, în preajma orașelor Milano, Torino, Bologna, Veneția, apoi în regiunea Genova-Florența,Livorno,Roma. Această distribuție este determinată de faptul că Nordul țării este urbanizat și mai industrializat (și concentrează o populație numeroasă), pe când regiunea sudică este agrară, fiind departe de progresul și de piețele din nordul Italiei (și ca urmare populația este mai redusă). Acest lucru este influențat și de climat: în nord climatul este mai favorabil locuirii și desfășurării activităților economice, pe când în sud clima prezintă o ariditate accentuată.

Calea navigabila a Rhinului-cea mai importantă cale de transport fluvial din Europa, cu cel mai mare port fluvial din lume (Duisburg)- a determinat dezvoltarea regiunii industriale Rhin-Ruhr. Alături de aceasta, un rol important l-au avut zăcămintele de cărbuni, atât cocsificabili cât și energetici, Rhur-ul fiind cel mai mare bazin carbonifer din Europa de Vest. Pe baza cărbunilor din zonă și a minereurilor de fier din apropiere, s-a dezvoltat o puternică industrie siderurgică. Ulterior s-au dezvoltat și alte ramuri industriale. De aici densitățile mari ale populației.

* Prezența resurselor de cărbuni în regiunea Rhin-Ruhr a reprezentat un factor important în conturarea acesteia ca una din cele mai importante regiuni urbane industriale;Germania dispune de resurse bogate, care au contribuit la dezvoltarea urbanizării.
*Prezența căii navigabile a Rhinului a determinat de asemenea, alături de resursele din zonă, un alt factor important în cadrul procesului de urbanizare; numărul mare de artere fluviale și canale navigabile, a reprezentat de asemenea un factor favorabil urbanizării.
* Dezvoltarea activităților industriale au determinat, de asemenea, un grad ridicat de urbanizare.
* Ieșirea la Marea Nordului și Marea Baltică a asigurat și asigură legături economice între Germania și țările din Europa, dar și din America,dezvoltându-se astfel orașele porturi, etc.

Densitatea redusă a populației din Finlanda, are două cauze: prima se datorează faptului că suprafața Finlandei este mare, iar populația, redusă (densitatea populației, prin definitie, reprezintă raportul dintre populație și suprafața pe care aceasta o ocupă.); a doua cauză se datorează climatului rece al Finlandei, climat ce reprezintă un factor nefavorabil pentru localizarea populației (în climatul rece populația este mult mai redusă decât în climatul temperat, unde condițiile sunt mai favorabile locuirii).

Una din cauzele care explică numărul mare al imigranților în cele 3 țări, este aceea că respectivele țări se confruntă cu fenomenul de îmbătrânire demografică (un procent foarte mare de populație vârstnică) și o natalitate foarte redusă, ceea ce determină un deficit de forță de muncă în cadrul populației active ocupate.

Mozaicul petrografic al Munților Apuseni este dat diversitatea foarte mare a tipurilor de roci: șisturi cristaline și granite în centru, roci vulcanice vechi în Vlădeasa, dar și noi în Detunata; calcare vechi și alte roci sedimentare . Munții Apuseni au apărut în orogeneza alpină-prin cutări și înălțări repetate-mai întâi masivele cristaline, apoi cele vulcanice vechi și zonele de fliș, vulcanism neogen.

1. Câmpia Transilvaniei are altitudini cuprinse între 400-600 m, mai mari decât cele ale câmpiilor, care, în mod normal, au altitudini între 0-300 m;
2. Câmpia Transilvaniei este o subunitate a unei unități deluroase (Depresiunea Colinară a Transilvaniei), formată din dealuri cu pante domoale, domuri, în cadrul cărora este cantonat gazul metan, nefiind caracteristice câmpiilor.

Delta Dunării s-a format pe locul unui golf al Mării Negre, pe de o parte,din aluviunile transportate și depuse de Dunăre la gura de vărsare în mare, iar pe de altă parte din aluviunile aduse de curentul circular al Mării Negre, care a barat golful cu cordoane marine (grindurile marine ale deltei), formându-se astfel Delta.
Delta Dunării este o câmpie fluvio-marină joasă, cu altitudini cuprinse între -2m și 12 m, a cărei formare continuă și în prezent, și va continua, deoarece Dunărea va depune continuu, o mare cantitate de aluviuni.
Relieful pozitiv al acesteia este format din grinduri, ostroave, ocupând doar 13% din suprafața deltei, restul fiind ocupat de relieful negativ, constituit din canale, lacuri, bălți, mlaștini, gârle.

Structura rețelei feroviare din România este formată din 9 magistrale feroviare, toate pornind din București spre extremitățile țării. De asemenea, configurația reliefului carpatic (sub forma unui arc imens, cu înălțimi de la 800 la 2000 m, și lățimi de la 60 Km la peste 140 de Km, ce prezintă un grad diferit de fragmentare de la un sector la altul) a impus rețelei feroviare, o dispunere radiar-concentrică cu două inele, legate prin căi ferate transcarpatice (pe văile transversale).

Mozaicul petrografic din Apuseni este reprezentat de o diversitate foarte mare de roci: șisturi cristaline și granite (în centru, nord și vest);calcare vechi, alte roci sedimentare (fliș); roci vulcanice vechi (în Munții Vlădeasa) și noi (în munții Metaliferi). Aceste roci impun reliefului un aspect mozaicat.

1. Topirea zăpezilor și ploile de primăvară determină creșterea debitelor râurilor, care se varsă în Dunăre;
2. Numărul mare de afluenți, pe care Dunărea îi primește în amonte de Olenița, pe teritoriul României;